partida-de-sex-in-depozitLaur devenise chemarea nechibzuita care o umplea dimineata, cand se trezea, pana cand adormea din nou.

Alerga, biciuaia secundele doar ca sa-l vada. Se infingea cu umarul sub clavicula lui, pe bancheta din spate a unui taxi. O ora din zi, poate doua.

Ochii ei spuneau singuri ceea ce mintea tinea ascuns. Era imbracata in mantoul gri-sobolan cu care de obicei venea la birou. Pometii ii inflorisera si aratau matasosi. Era palida si pierduta intr-o fericire secreta, pe care atunci o descoperea.

Ca norul de `ghalian` (un tip de narghilea aromata) al acelora care fumau ierburi cu opiu: dens si dulce ca o melasa, acaparator, absesiv.

Laur o alinta ca pe o copila, pe cand ea indragise nerusinarea. Era sigura ca nici fiul sau  nu se pipaise asa cu vreo fata, precum ei doi in depozitul de casmiruri. Era magazinul matusii ei, cu care devenise complice, ca intre ele, femeile.

Pana la urma, Laur o patrunsese acolo, strivindu-i spatele de balotii de stofa si tinand-o pe pieptul lui, care tremura convulsiv si care, la urma, se umezise. Se indragosti si mai mult de corpul lui transpirat sub camasa descheiata la nasturi si de gura lui cu gust aspru, de tutun. Inventa tot ce nu reusea sa cunoasca, sa cuprinda ori sa dezmierde. Nu putea sa si-l imagineze cu lipsuri, cu defecte, cu cicatrici.

Laur, care se considerase uzat si trecut de prima lui tinerete, era acum nou-nout in inchipuirile ei.

La fel ca in fiecare zi, fiecare lua sensul de drum opus, de parca nu s-ar fi intamplat nimic si cu promisiunea ca in noaptea urmatoare vor stabili ora si locul pentru atingerile si satisfacerea de a doua zi.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *